Biserica „Patru Degete” - sat Poiana, Dolhasca

Biserica Nașterea Maicii Domnului, o Biserică uitată de autorități

Biserica „Nașterea Maicii Domnului” este un lăcaș de cult ortodox din satul Poiana, aflat la periferia orașului Dolhasca (județul Suceava). Ea a fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea de către boierii Răftivanu și se remarcă prin cele patru turle albe care au forma a patru degete de la o mână.

Biserica a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, fiind lăsată până în prezent într-o mare nepăsare de autorități.

ISTORIA VORBEȘTE:

În preajma anului 1840, stăpânirea moșiei revenise fraților Lupu și Nicolae Răftivanu, care moșteniseră un întins perimetru arabil și de păduri, de peste 300 de hectare. 

În perioada 1846-1848, boierii Răftivanu au construit o biserică impunătoare cu patru turle, ce servește astăzi ca biserică parohială și de cimitir. Prezența a bisericii, dar și a unui han construit de boieri, au determinat formarea unei localități ce a purtat o lungă perioadă numele de Poiana Răftivanului. Vechimea bisericii este atestată și de un clopot care datează din 1847.

Conform tradiției, boierul Lupu Răftivanu a scăpat din război fără degetul mare de la mână, care fusese zdrobit de un glonte. În semn de mulțumire către Dumnezeu că a rămas în viață, a comandat realizarea unei biserici. El a fost întrebat de meșteri cum să facă biserica, iar boierul a ridicat mâna și, ținând cele patru degete întinse în sus, a zis: "Uite așa". Deși boierul a vrut să arate înspre locul unde să se construiască, meșterii nu au înțeles și au crezut că așa trebuie să arate noua construcție. Lăcașul de cult a fost ridicat după fantezia meșterilor, dar el a fost pe placul ctitorilor. O altă legendă spune că boierul, având patru fiice, a dorit să construiască biserica cu patru turle, neobișnuită între bisericile ortodoxe.

Biserica are o înălțime de 45 metri de la sol la turle și patru turle care păstrează proporția celor patru degete de la mână. Ea a fost pictată pe interior, iar toate ramele icoanelor au fost aurite. Ctitorii intenționau să facă aici o mănăstire de călugări, ei începând construirea unui gard din piatră în jurul bisericii (înalt de 3 metri și gros de aproape 2 metri) și a unui corp de clădire, care trebuia să adăpostească, pe lângă trapeză, și câteva chilii.

În anul 1948, în timpul păstoririi parohului Neculai Gherghina, au început lucrări de reparație ale bisericii, pe cheltuiala localnicilor. S-au efectuat lucrări de consolidare a temeliei. Bătrânul Gheorghe Toader Beraru (născut în 1906) își amintește că deși preotul le-a atras atenția meșterilor zidari și zugravi să nu fumeze în biserică, unul dintre aceștia cu numele de Petre Cobzaru nu l-a ascultat. "Într-una din zile, stătea în fața altarului și, fumând, mesteca în var. Cerul era senin, era soare, când, dintr-o dată, pe cer au apărut doi nori. Nu a plouat, nu a fost furtună. S-a auzit (sic!) doar două trăsnete. Al doilea fulger a trecut prin geamul bisericii, a căzut în fața lui Petre Cobzaru după care, din piatră, a ricoșat, a trecut pe lângă o icoană și s-a oprit într-un cui dintr-o grindă. Fulgerul a topit cuiul, dar de ars nu a ars nimic. Preotul a zis apoi: Vedeți ce minune?". De atunci, nimeni nu mai intră cu țigări sau cu băutură în biserică, chiar și coșurile cu bucate și cu vin se sfințesc numai afară. 

Starea actuală:

În prezent, biserica se află într-o stare de degradare. Acoperișul are fisuri, cauzate de trăsnete, prin care se infiltrează apa în interiorul său, în zona turlei naosului și deasupra altarului. 

Prin găurile din streașină, intră ciori în podul bisericii. În primul deceniu al secolului al XXI-lea a apărut o fisură în axul absidei altarului, de sus până jos, care amenință dislocarea zidurilor. Ca urmare a infiltrațiilor apei de ploaie, tencuiala din interiorul bisericii se macină. 

Se impune consolidarea zidurilor, înlocuirea învelitorii și refacerea streșinii.

Acum, lăcașul de cult nu este pictat, ci doar tencuit. Printre elementele sculptate cu măiestrie sunt catapeteasma din lemn de tei, cu un motiv ornamental în formă de frunză de stejar.